E vară, vreme frumoasă, e păcat să nu luăm la pas munții frumoși ai patriei. O plimbare la Babele și Sfinxul este probabil una dintre cele mai plăcute escapade de weekend, în special pentru cei care iubesc natura și mișcarea.
Drumul până la Padina este ca în palmă dacă veniți cu mașina pe traseul Moroieni-Vf cu Dor- Dichiu- Bolboci-Padina. Pe acest platou imens puteți parca mașina și să vă vedeți liniștiți de drum. Chiar dacă este vară, foarte important este să verificați prognoza meteo. Fiind vorba despre munte, vremea este schimbătoare.
Vă prezint azi traseul din perspectiva unei începătoare, sfaturile voastre sunt binevenite, așa că nu ezitați să lăsați un comentariu în caseta din josul paginii.
Cine se trezește de dimineața departe ajunge, așa că vă recomand să plecați de dimineață la drum, e plăcut aerul rece de munte în zori. Nu plecați la drum nemâncați, aveți posibilitatea să serviți micul dejun la Zănoaga, Bolboci sau pe platou la Padina (aici e un pic mai scump, la Hotel Peștera sau Valea Cocoreo). Eu prefer la cabana Bolboci, e de vis să vezi lacul în soarele dimineții, servind cafeaua.
Prețuri orientative pt cabana Bolboci:
– cafea simplă sau cu lapte – 6 lei
– omletă cu brânză – 6 lei
– omleta mixta cu kaiser si branza- 9 lei
(aici găsiți și țigări, dacă cumva se întâmplă să aibă ”în stoc”)
Prețuri orientative pt Complexul turistic Zănoaga :
– cafea simplă sau cu lapte – 6 lei
– omletă simplă – 8 lei
– omleta țărănească cu șuncă- 10 lei
– ouă ochiuri- 8 lei
– apa plata 2 l – 10 lei
Indicatoarele ne arată traseul de urmat și durata aproximativă. Traseul spre Babele este marcat cu cruce albastră și este un traseu de dificultate medie. Cam în două ore ajungi în vârf de munte, la 2216 m altitudine, dacă ai rezistență fizică bună și te oprești să îți tragi sufletul și să te bucuri de peisajul minunat. Pentru cine are o condiție fizică mai precară, traseul este realizabil, într-un timp puțin mai lung, dar orice este posibil cu suficientă voință.
Singura porțiune de traseu mai anevoioasă este o cea cu teren accidentat, grohotiș, acolo trebuie puțină atenție la pietre, să nu cumva să vă răniți. Așa cum v-am spus, peisajul este de poveste, nu te mai saturi de atâta liniște, de atâta verde și de atâta frumos. Toate la un loc în țara asta a noastră!
Când se vede Cabana Babele, bucuria este mare. Încă puțin efort și ajungem la minunile cunoscute ca Babele și Sfinxul. Aici este multă lume, majoritate ajunge cu telecabina de la Padina sau de la Bușteni. Păcat că puțini fac traseul la pas, este așa de frumos și parcă binevenit după o săptămână de muncă, ne pune serios sângele în mișcare.
Cu telecabina puteți să urcați și în papuci. De la Padina, prețul este de 20 lei de persoană pe sens și durează doar 8 minute să ajungeți în vârf. Pentru telecabina din Bușteni, am înțeles că prețul ar fi dublu.
Conservarea monumentelor naturale mi se pare esențială și respectabilă. Vrem ca și nepoții noștri să se bucure de ele. Din păcate, multe persoane nu respectă indicatoarele și se îngrămădesc să urce pentru a face poze cât mai ”atractive”. Nu faceți asta, e de bun simț să respectăm natura, plus că urcarea este destul de riscantă și vă puteți accidenta.
E loc destul aici să stai să-ți tragi sufletul, dar mai ales să își încarci bateriile cu energia pe care ți-o oferă peisajul din fața ta. Dacă ai ceva în rucsac, poți să împarți cu câinii de stână ce se lasă mângâiați fără problemă. Capetele astea blănoase sunt martori zilnici la ceva la ce noi abia dacă îndrăznim să visăm!
Coborârea mi se pare grea, mai ales după ce ți-ai odihnit trupul în vârf de munte. Atenție la drum, coborâți cu atenție, dar nu uitați să vă mai opriți din când în când să mai trageți cu ochiul la plapuma de brazi ce se întinde cât vezi cu ochii. Ca și timp, coborârea durează cam 1 oră, fiindcă ritmule ste mai alert decât la urcare.
După un așa traseu, parcă e și păcat să nu mănânci o ciorbiță caldă. Mai ales dacă ai ales să nu prânzești în vârful muntelui,să crească pofta de mâncare. Tot la Padina sau la Zănoaga ne oprim, porția este 10 lei și intră ciorba mai bine decât la mama. Apoi, ne întoarcem acasă, obosiți, dar genul de oboseală pe care o simți în copilărie când te joci in zori și până seara. Ne vom întoarce, negreșit!
