N-am descoperit apa calda, insa de obicei merg la Cinema City, unde, pe langa faptul ca poti vedea filme si miercurea fara sa te calci in picioare cu cinefilii de Orange Wednesday, baietii sunt finuti si iti servesc maxim o reclama-doua si vreo trei preview-uri de filme noi inainte sa inceapa filmul.
Insa Hollywood Multiplex a intrecut orice limita in seara asta: 20 minute de reclame si trailere inainte de “The Dictator”, un film la care am ras cu sughituri si pe care vi-l recomand din suflet. Si vorbim de intervalul de la care, teoretic, trebuia sa inceapa filmul asa cum promiteau biletele si programul, excluzand varianta in care am ajuns noi mai devreme si am halit toate reclamele.
Practic inainte sa apuc sa ii vad moaca lui Sasha Baron, ajunsesem spre fundul pungii de popcorn din dotare, popcorn achizitionat contra unui modest adaos comercial de 5.000% care, alaturi de cei 25 de lei dati pe bilet, urma sa imi garanteze o experienta cinematografica pe cinste.
Nu stiu daca va dati seama, dar in felul asta produsul lor este vandut de doua ori – o data publicului si o data advertiserilor. Vi se pare cinstit ca atunci cand dati atatia bani pe bilet, la ora la care sunteti in sala pentru ca teoretic trebuia sa inceapa filmul, sa primiti reclame pentru ca cinematograful sa mai bage niste bani in buzunar? N-ar trebui sa functioneze toata lumea pe principiul HBO (no ads, traim din banii celor ce se uita la noi) sau Apple (platesti un ban pe aplicatia asta, dar nu iti mai livram reclame)?
Nu e ca si cand pretul biletului nu acopera din plin costurile, c’mon… A merge la cinema e deja un lux. Chiar unul poleit frumos cu reclame la care, pana la urma, tot noi platim sa ne uitam.