În copilărie, tata obișnuia să facă ilustrații pentru holurile școlii, eu și sora mea asumându-ne, cu mândrie, operele lui. Cine a zis că meseria se fură, sigur nu s-a gândit la noi două, dar cumva furtul acesta nevinovat a avut de-a face cu înclinația noastră spre artă.
Revin la ilustrațiile lui tata. Am în minte un frumos panou ce prezenta cele patru anotimpuri sub formă de femei. Fiecare dintre ele era înconjurată de elemente specifice sezonului, astfel că iarna era învăluită în fulgi de nea, primăvara se scălda în flori, vara era bogată în soare și cereale coapte, în timp ce toamna își căra recolta de fructe și legume. Femeile-anotimpuri erau frumoase și pentru mine, mai puțin la început de primăvară și la final de toamnă, adică în lunile martie și noiembrie. Cumva, în lunile astea două, primăvara și toamna sunt precum două femei melancolice, în haine mohorâte, neaccesorizate.
Și-acum merg braț la braț cu primăvara, în luna martie. Că m-a tot păcălit cu cerul ei senin și trilul de păsărele nu mai spun, o tot face de vreo două decenii încoace și am uitat să-i mai port pică când aduce ploi reci zile în șir, ba chiar câte o ninsoare rătăcită. Face cumva și-mi taie răsuflarea cu fiecare floare ce-și face loc în pământul rece. Aici, primăvara a părut să se instaleze de acum mai bine de o lună, lăsând la iveală grădini pline cu ghiocei. Însă acum e vremea brândușelor de primăvară și nu e casă fără aceste sublime flori, cu trup firav și nuanțe intense. Așa că săptămâna asta am ieșit mai des să admir brândușele, curțile inundate de iarbă și crâmpeie de cer senin.
Așteptam vremea bună ca să ajung la un târg de vechituri. Sau Floh Markt cum îl numesc germanii, un târg interesant unde găsești tot felul de chestii, și vechi, și noi. Nu a fost vreme tocmai bună și nici nu știu dacă nemții consideră ploaia drept un semn al bogăției, dar pe mine nu m-a împiedicat vremea să răscolesc printre tarabele cu chilipiruri. Nu știu în ce măsură vă plac vouă chestiile vechi, vintage, second hand, eu una sunt o împătimită a acestor lucrușoare. Vinovată este, parțial, Andreea Balaban, am văzut pe canalul ei de Youtube (AICI) ce și-a găsit la un târg de vechituri de aici și m-a pus și pe mine pe jar, poate-poate găsesc ceva drăguț. Visam la bijuterii, nu a fost cazul, nu am fost norocoasă, dar cumva am compensat cu niște viniluri luate pentru un prieten. Măcar cineva să fie bucuros din toată treaba asta.
Printre tarabele instalate, își purta piciorușele un porcușor, un porculeț simpatic. Așa animal de companie aparte și docil n-am văzut până acum deși, dincolo de orice glumă, porcul este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai inteligente animale. Acum, mister piggy era destul de inteligent cât să-i amintească stăpânului de snacks-urile pe care le merită.
În urmă cu 7 luni, eu și sora mea am început să ne ocupăm mai serios de magazinul online internațional găzduit de platforma Etsy.com. A fost o experiență nouă, plină de provocări, dar ne-am susținut una pe cealaltă și rezultatele au apărut rapid. Acum avem comenzi frecvente, clienți din întreaga lume se pot bucura de ceea ce facem, am evoluat în ceea ce privește modelele, cât și ambalarea propriu-zisă a produselor.
Săptămâna aceasta am lucrat de zor, în fotografia de mai jos sunt doar produsele pentru câteva dintre comenzi. Așteptam cu emoții pragul de 1500 de vânzări, pe care l-am depășit zilele trecute. Yaaaay! Ne puteți face o vizită online AICI, pentru o doză de culoare și veselie 🙂
Am început o carte nouă. O cărticică, de fapt, are în jur de 250 de pagini, cu format de buzunar. Luna și doi bani jumate, ce poartă semnătura lui W. Somerset Maugham, este o biografie a faimosului pictor francez Paul Gauguin. Nu e nevoie să îți placă pictura ca să citești acest roman, personal consider că este o inspirație pentru cei care ezită să-și urmeze chemarea, ceea ce îi face să simtă că trăiesc cu adevărat.
Dacă începutul mi s-a părut monoton, cartea m-a cucerit puțin câte puțin și am fost uimită cum un agent de bursă de 40 de ani se rupe de viața lui de zi cu zi pentru a-și satisface plăcerea de a picta. Și nu oricând și oriunde, ci în Franța anilor 1850. Astăzi, tablourile lui inspirate de Polinezia franceză pot fi admirate în cele mai cunoscute muzee ale lumii. Cartea este disponibilă online AICI, la prețul de numai 10 lei.
Am devorat serialul Atypical, partea proastă e că are numai un sezon momentan. E grea așteptarea, s-a terminat cumva cât să te țină pe jar. L-am văzut pe Netflix, primul sezon are 8 episoade de 30 minute. Cred că este primul serial cu episoade scurte care nu s-au derulat ca într-o clipită, tocmai pentru că subiectul în sine este captivant și puțin mai neobișnuit. În esență, serialul prezintă viața de zi cu zi a unui tânăr de 18 ani ce este diagnosticat cu autism încă de la naștere. Ceea ce simte, felul în care interacționează cu exteriorul, modul în care trăiește, sunt lucruri noi pentru mine. Se conturează mai multe personaje secundare în jurul lui, acestea au și ele o evoluție interesantă. Serialul este încadrat ca comedy- drama, pentru că sunt multe lucruri delicate prezentate într-o manieră mai veselă, mai ușor de digerat.
