Intr-o discutie mai veche cu Miruna, pe vremea cand ea intrase recent in redactia unei importante reviste glossy, am ajuns la un moment dat la importanta machiajului pentru o femeie. Si mi-a zis ceva ce mi-a ramas in minte: ca pentru ea a fost un efort de vointa sa iasa in fiecare zi din casa machiata, ca sa se duca la redactia unei reviste de beauty. Si sa nu existe exceptie, nici macar pana la ghena de gunoi, in ale impecabilului.
La momentul respectiv m-am hlizit un pic si n-am procesat foarte bine afirmatia, dar acum, cand scriu aceste randuri si pe chipul meu si-au gasit locul, in graba matinala, doar o crema hidratanta si niste dermatograf, parca nu mi se mai pare asa o gluma.
Cosmetica e o practica foarte pretentioasa. Si asta incolo de bani, ca daca ar depinde totul doar de investitia financiara, ar fi simplu. Dar e greu sa te obisnuiesti sa iei in serios machiajul si sa il incluzi in rutina zilnica. E mai usor sa spui: e pentru pitzipoance. Uite-o pe aia cat de falsa e, cat sclipeste, cate culori are pe la ochi.
Am devenit feministe doar din instinctul care ne fereste de pitzipongeala, am cam aruncat la cos ideea de “scoasa din cutie”. Femeia scoasa din cutie a intrat la loc, pentru a fi pusa la pastrare si aratata urmasilor nostri ca un exponat de muzeu. Acum trendul universal e nud, machiajul e cat mai natural. Oja incepe incet incet sa devina incolora sau roz. Rujul s-a transformat demult in gloss si abia se mai vede pe buze. Fardul de ochi e si el abia vizibil. Rimelul e conceput special sa nu se vada pe gene, chiar daca le tripleaza in volum. Totul e nud.
Si dupa aia ne incruntam daca el intoarce ochii dupa alta. Alta care a ales sa functioneze dupa vechile reguli, sa arate un pic de culoare in obraji, sa isi lase buzele sa se scalde in diverse culori, sa isi picteze unghiile, sa isi asorteze machiajul cu hainele. Sa mai lase o bucla pe frunte in timp ce noi ne strambam si la ondulator, si la placa de intins parul, si la tot ce provoaca firescul si naturalul.
Am mai zis, mai in gluma mai in serios: nu e usor sa fii pitzipoanca, e nevoie de o gramada de decoruri si accesorii. Doamne fereste, nu vreau sa ajung acolo, dar e de admirat disciplina si constiinciozitatea femeii care nu accepta sa renunte la canoanele feminitatii. Chiar daca sunt alterate de lipsa personala de gust.
Deci? Pana la urma, cat de important e machiajul **viu si colorat** pentru tine?